Istoria restaurantelor blind dinner

Odata privati de principalul nostru simt, vazul, avem tendinta de a ne baza mai mult pe celelalte simturi, respectiv pe gust, auz, pipait si miros, si sa le percepem mai intens pe fiecare in parte.

Primul care a descoperit in absenta vazului un avantaj pentru celelalte simturi a fost Jorge Spielmann, un preot orb din Zurich, care urma sa si inventeze, de altfel, conceptul de blind dinner. Astfel, cand prietenii acestuia erau invitati sa ia masa la el acasa, unii dintre ei obisnuiau sa poarte ochelari negri sau masti pentru a-si arata solidaritatea fata de gazda lor.

Ceea ce au descoperit insa oaspetii lui Spielmann a fost ca, nevazand, simtul mirosului si al gustului era amplificat, fapt ce le transforma experienta culinara intr-una mult mai placuta. De aici i-a venit lui Spielmann ideea de a deschide un restaurant care sa functioneze pe intuneric deplin, ceea ce a si facut in 1999 in Zurich.

Astazi, exista zeci de astfel de restaurante in toata lumea. Majoritatea restaurantelor unde se mananca pe intuneric angajeaza chelneri orbi, ofera un singur meniu, si interzic consumatorilor sa intre in locatie cu orice obiect care ar putea lumina, inclusiv tigari, telefoane mobile sau aparate foto. De asemenea, toate aceste locatii au toalete luminate normal, desi clientii sunt rugati sa ceara ajutorul chelnerilor pentru a le gasi.

Restaurantul lui Spielmann din Zurich, Blinde Kuh (in traducere, „Vaca oarba”), este primul restaurant de tipul “blind dinner” din lume. De asemenea, este si primul restaurant din lume al carui personal este format exclusiv din oameni orbi. De la lansarea sa in 1999, Spielmann a mai deschis un al doilea astfel de restaurant in Basel, Elvetia. Ambele locatii poarta acelasi nume si sunt definite prin atmosfera prietenoasa, nesofisticata, impusa de proprietarul lor.

Desi la inceput, prezenta intr-o camera complet neagra ar putea parea incomoda si nefamiliara, pe masura ce ochii se obisnuiesc cu lipsa luminii, iar celelalte simturi incep sa se dezvolte, experienta devine din ce in ce mai placuta. Placerea sporeste pe masura ce incepi sa te relaxezi.

O componenta foarte importanta a bunei functionari a acestui concept sunt chelnerii orbi, in mod evident mai competenti in intuneric decat oameniicare vad. Practic, pe perioada petrecuta in interiorul restaurantului, toti consumatorii devin complet orbi si au nevoie de ajutor pentru a face ceea ce in mod normal sunt capabili sa faca singuri: sa gaseasca diferitele obiecte de pe masa, sa mearga la toaleta etc. In final, se intampla un proces de “transfer de incredere”, prin care clientii invata sa aiba incredere in chelnerul lor. Daca in afara restaurantului, el ar avea nevoie de ajutor pentru a traversa strada, inauntru, persoanele care vad sunt cele care nu reusesc sa se descurce singure.

Conceptul de “blind dinner” a prins foarte bine si in Germania, unde exista mai multe astfel de locatii. La una dintre ele, Nocti Vagus din Berlin, consumatorii sunt invitati nu numai sa ia masa pe intuneric, ci si sa asiste la un spectacol in aceleasi conditii. Show-urile includ o trupa de jazz, un seminar despre beneficiile pe care le are hrana cruda pentru organism, un exercitiu de comedie si asa mai departe.

In Germania mai exista si un lant de restaurante pe intuneric, Unsicht Bar (Barul invizibil), cu locatii in Berlin, Cologne si Hamburg.

Restaurante pe intuneric sunt si in China si Hong Kong – cel mai cunoscut fiind “The Whale Inside”, care, de cand a fost deschis in Beijing in 2007, a avut un asemenea success incat pana acum s-a extins deja in Shanghai si Hong Kong.

Conceptul de “blind dinner” s-a extins si in State (Opaque in California, San Diego si San Francisco, CamaJe Bistro in New York), in Australia (The Dark Side, in Melbourne) dar si pe continent, in Praga (Pod Krídlem Noci), Paris, Londra, Varsovia, Moscova, Barcelona (Dans le Noir) etc.